Amintiri din #visulmarocan – calare pe dromader, la apus

Am urcat ultima din grupul meu. M-am grabit si nu mi-am luat haina pe mine, desi batea vantul. Eh, o sa rezist…Da, da… Am rezistat. Timp de o ora si ceva am fost batuta de un vant care i-a facut sa scoata exclamatii chiar si pe aia bine imbracati. Polarul era fix pix, esarfa de pe cap asemenea. Daca am putut sa fac poze din goana camilei, scoaterea gentilor de pe umar si a rucsacului ca sa-mi pun haina s-a dovedit a fi pentru un alt nivel, unul la care nu ajunsesem inca.

Si durerea data de sa, de leganat in aceeasi pozitie cu 10 kile in spate… O ora pe dromader mi se parea putin. La fata locului, urcand creasta unei dune si apoi coborand-o, am inteles ca nu e putin, ci mult. Prea mult pentru fundul meu care nu stia ce-l asteapta.

Cum a fost in desert? Inconfortabil si frumos. In ordinea asta.

Iar excursia asta, desi turistica,  e cea mai buna si simpla varianta pentru cei care vor sa guste un pic din Sahara.  Pentru mai mult trebuie sa te pregatesti sau sa-ti asumi faptul ca s-ar putea sa te urasti la un moment dat, in timpul, si sa regreti ca ai venit.

desert Maroc apus DSC_0574 DSC_0575 DSC_0577 DSC_0578 DSC_0580 DSC_0582 DSC_0588 DSC_0589 DSC_0595 desert Maroc apus